Deşi poate fi surprinzător, în mare parte,
aleşii lui Dumnezeu au fost oameni disfuncţionali,
departe de a fi fost normali.
Dar asta nu a fost o problemă pentru El – dacă El i-a creat (dar nu anormali!),
a deţinut şi secretul de a-i face să reintre în funcţionalitate, în normalitate.
Dacă nu ar deţine El acest secret, atunci cine?…
Şi aceşti oameni anormali sunt genul de material cu care Dumnezeu trebuie să lucreze în permanenţă.
„Fiecare dorim să arătăm normal să credem despre noi că suntem normali,
dar scriitorii Scripturii insistă că nimeni nu este „absolut normal” – cel puţin, nu în termenii lui Dumnezeu! [...]
Una dintre cele mai nostime remarci despre Biblie pe care le aud din când în când, este că Biblia este o carte cu, pentru şi despre personaje pioase, vrednice de vitralii, dar practic de negăsit în viaţa reală!
Şi asta-mi arată că cei care afirmă aşa ceva practic n-au citit Scriptura! Pentru că aţi remarcat, de exemplu, câte familii în neorânduială întâlnim în Geneză?!
Un scurt sumar: Cain este gelos pe Abel şi-l ucide.
Lameh introduce poligamia în omenire.
Noe – cel mai neprihănit om de pe pământ – pe vremea sa se-mbată şi-şi blestemă nepotul.
Lot, atunci când casa-i este înconjurată de locuitorii din Sodoma care voiau s-i violeze oaspeţii, le oferă în schimbul acestora pe fetele sale!
Mai târziu aceste fiice îl îmbată şi rămân însărcinate de la propriul lor tată –şi Lot era socotit cel mai neprihănit om din Sodoma!
Avraam se joacă de-a favoriţii cu fii săi, Isaac şi Ismael, şi-i înstrăinează! [...]
Căsătoriile lor sunt adevărate calamităţi!
Avraam se-mpreunează cu sclava soţiei sale, apoi, la solicitarea acesteia din urmă – îi trimite în deşert pe sclavă şi pe fiul astfel născut al acesteia. [...]
Am zice că oamenii aceştia ar avea nevoie de terapeuţi sau consilieri, nu?! [...]
(Te simţi un pic mai bine când te gândeşti la familia ta?)
Şi-atunci de ce i-a inclus scriitorul Genezei pe toţi aceştia în cartea sa?!
Există un motiv foarte important. Autorul Scripturii încearcă să ne familiarizeze cu un adevăr teologic profund: toţi suntem ciudaţi! [...]
La fel cum sticla este predispusă să se facă ţăndări şi nitroglicerina să explodeze,
noi avem predilecţia să facem rele chiar şi atunci când condiţiile sunt dintre cele mai bune!” [1]
Sf. Ioan Gură-de- Aur demonstrează că, ”dacă preoţia nu le-a fost încredinţaţă îngerilor, este de teamă ca ei să nu invoce, în severitatea impecabilităţii lor, trăsnetul asupra păcătoşilor; în timp ce omul, cunoscând din propria experienţă fragilitatea omenească, o deplânge cu compătimire în mod natural când o întâlneşte la alţii . Iată de ce, continuă sfântul arhiepiscop, odinioară ca şi astăzi, Dumnezeu a permis ca depozitarii autorităţii Lui în Biserică să comită greşeli, pentru ca amintirea căderilor lor să-i facă mai omenoşi faţă de fraţii lor. [...]
Sfântul Bernard revine cu comentariul unui proverb: „Cel sănătos nu crede celui bolnav, iar sătulul nu cunoaşte suferinţa flămândului. Cu cât un bolnav devine mai asemănător cu alt bolnav, şi un flămând cu alt flămând, cu atât mai adânc le împărtăşesc greutăţile… Ca să ne simţim nefericiţi de nefericirea altora, trebuie mai întâi să o experimentăm noi. Doar cunoscându-ne noi înşine vom putea regăsi sufletul aproapelui în al nostru şi vom putea şti cum să-i venim în ajutor.”
Să ne aplicăm noi înşine aceste lecţii. Atât cât suntem în picioare, nu putem nici să scuzăm, nici să înţelegem, la alţii, căderile care ne scandalizează, şi de câte ori atunci un orgoliu ascuns, sub culoarea zelului, ne duce la indignare! Dar să ne arunce la pământ o greşeală asemănătoare, şi compătimirea va lua repde locul severităţii noastre! Vom înţelege atunci cunvântul Sfântului Augustin: „Nu există un păcat la îndemâna unui om, de care să nu mă pot mânji eu însumi”, şi frumosul îndemn din Imitaţia lui Cristos. “Suntem cu toţii slabi, dar tu să te consideri cel mai fragil dintre toţi.” [2]
- Mihaela Farauanu -
—————————————————————–
[1] John Ortberg - Toţi sunt normali până când ajungi să-i cunoşti, ed.Scriptum, pg. 15, 16.
[2] Joseph Tissot – Arta de a ne folosi greşelile, ed. Galaxia Gutenberg, pg. 67, 68.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu