Viaţa: O Şcoală Pentru Omul Înţelept & Un Duşman Pentru Cel Nebun

Suferinţele, dacă nu ne ucid, sunt menite să scoată din noi ceea ce avem mai bun.

Dar dacă ne împotrivim, ele pot să scoată şi ceea ce avem  mai rău.

A permite unei suferinţe să te folosească, te face să devii o victimă a vieţii şi te ţine împietrit în durerea trecutului.

Poţi să-ţi foloseşti suferinţele.

Altfel te vor folosi ele pe tine.

Până când nu vei găsi darul din ele, vor continua să te folosească.

Suferinţa este cea mai mare oportunitate care ne ajută să ne descoperim pe noi înşine şi să creştem spiritual.

Pentru a o putea folosi ca pe un instrument de evoluţie personală, trebuie să păşim în această realitate care spune: viaţa este o şcoală pentru omul înţelept şi un duşman pentru cel nebun.

Dacă alegem să fim omul înţelept, vom învăţa din greşelile noaste şi vom dobândi putere din căderile noastre.

Fiecare persoană care ne răneşte, fiecare eveniment dureros care ne iese în cale, deţine o cheie care ne paote descuia uşa ce duce spre o mai mare înţelepciune.

Suferinţa este acea forţă care ne ajută să ne rupem de părerile limitate pe care le avem faţă de noi înşine.

Suferinţa pate folosi ca şi far care luminează acele locuri din noi ce strigă să fie vindecate. Angoasa nu este duşmanul, ci profesorul noastru, un prieten drag care caută să ne ducă pe tărâmuri necunoscute. E bine să învăţăm să ne punem întrebări mai bune nouă înşine – nu, “De ce mi s-a întâmplat asta tocmai mie”, ci “Cum pot folosi asta pentru a creşte”?

Suferinţa este săgeata care ne arată că există o altă direcţie, mai bună, de urmat. Pentru a dobândi viaţa pe care ne-o dorim, va trebui să ne desprindem de viaţa pe care o trăim.

Multora dintre noi le este atât de frică să privească în interiorul lor, iar frica a ridicat ziduri atât de groase, încât nici nu ne mai amintim cine suntem cu adevărat.

Cu toate acestea, avem o nevoie vitală să ne întâlnim cu noi înşine.

Altfel, “ceea ce este în inconştient, va deveni destin.” (Carl Jung)

***

Atunci când inconştientul vine la lumină, descoperim cu uimire

că  lucrurile pe care le urâm în noi înşine cel mai mult, sunt chiar lucrurile care ne pot ajuta cel mai mult.

***

“Poveştile noastre au un scop Divin. Ele constituie o parte reală şi necesară a evoluţiei proprii. [...] În interiorul dramelor personale se află ascunse informaţii semnificative, perle de înţelepciune, pe care trebuie să le extragem şi care deţin cheia îndeplinirii contribuţiei noastre unice în această lume. Aceste poveşti conţin exact ingredientele de care avem nevoie pentru a deveni oamenii care am tânjit dintotdeauna să fim. Înăuntrul fiecăreia dintre poveştile noastre se găseşte un remediu Divin pentru o viaţă excepţională.Primul pas în descoperirea reţetei personale este acela de a înţelege că noi suntem cei care ne-am creat povestea, nu numai pentru a ne proteja pe noi înşine, ci şi, fără a ne da seama, în scopul de a aduna înţelepciunea şi experienţele de care avem nevoie, astfel încât să ne atingem ţelul în viaţă, dar şi de a învăţa lecţiile pe care aceasta le are de predat.

Sunteţi ca un maestru bucătar şef. V-aţi petrecut viaţa în bucătărie, adunând ingredientele necesare pentru a vă manifesta Sinele [îndumnezeit] extraordinar. Însă povestea voastră cu toate dramele şi cu durerea sa neprelucrată – este cea care ascunde această reţetă.

Mulţi dintre noi suntem atît de buimăciţi de dramele din poveştile noastre, că nu ne mai amintim că avem un scop Divin. Suntem atât de preocupaţi de durerea din trecutul nostru şi de a-i condamna pe ceilalţi, încât nu conştientizăm că toată durerea noastră are un scop. Iată o frază care merită repetată: TOATĂ DUREREA NOASTRĂ ARE UN SCOP. Există cu rolul de a ne învăţa de a ne călăuzi şi de a ne da înţelepciunea de care avem nevoie pentru a ne aduce darurile în lume.

Mulţi dintre noi ne folosim traumele şi rănile ca să ne autopedepsim, să rămânem blocaţi şi mici. Dar când ne examinăm durerea şi dezamăgirile şi le folosim ca instrumente de învăţare, acestea ne împărtăţesc lecţii sacre de viaţă, care ne pot fi predate doar pe acestă cale. [...]

În fiecare zi vă atrageţi experienţe perfect potrivite pentru a aduna înţelepciunea necesară producerii reţetei voastre unice. [...]

Am trăit viaţa perfectă pentru a realiza ceea ce fac la ora actuală – deoarece nu i-aş puta ajuta pe alţii să-şi vindece durerea şi să-şi creeze viaţa visurilor lor, dacă nu aş fi finalizat acest lucru mai întâi pentru mine însămi.” (“Secretul umbrei” – ed. ‘For You – ’2006)

- Mihaela Farauanu -

—————————————————————————————————————

Bibliografie: Debbie Ford