Iată câteva lucruri pe care le-am observat de-a lungul timpului la oamenii toxici, narcisişti,
manipulativi, pe care i-am întâlnit:
- Sunt regii ambivalenţei: acum sunt calzi şi afectuoşi ca pisicile, acum sunt reci ca gheaţa şi indiferenţi ca pietrele.
Aum iau aerul de persoane superdotate, acum iau aerul unui copil lipsit de apărare.
Ceea ce constituie forţa lor şi le perpetuează domnia este faptul că oscilează în permanenţă.
- Sunt iritabili, imprevizibili, explozivi, ca nişte uragane: nu ştii niciodată ce-i înfurie.
De fapt furia lor este strategică, folosită în scopul de a speria – o persoană
speriată poate fi manipulată mai uşor. Atunci când adevărul nu este de partea lor,
în mijlocul propriei furii folosesc cu deosebită îndemânare mai ales atacurile la persoană,
făcând apel la invective precum: “incult, necitit, ipocrit, sentimentalist, tâmpit”, etc.
sau comparându-te cu alţii care sunt “cu adevărat: culţi, citiţi, erudiţi, inteligenţi,
deosebiţi”, etc. Dacă nu pot avea câştig de cauză, încearcă astfel ca cel puţin să-şi
distrugă verbal interlocutorul, demoralizându-l (atât cât acesta le permite).
- De obicei sunt f. simpatici, nostimi – ştiu să glumească şi să ofere
cadouri pt. a te seduce dar şi pt. a te putea îndatora (cumpăra de partea lor), făcând din tine
sclavul dorinţelor lor, cărora nu mai îndrăzneşti să li te opui “după toate câte au făcut pt tine”.
- Obişnuiesc să te acuze pt. propriile lor defecte sau greşeli (proiecţie).
- Sunt receptivi la sentimentele şi punctele de vedere ale celorlalţi doar în aparenţă, dar nu şi în realitate.
Sunt nişte actori grăbiţi să îşi atingă scopul şi doar atât.
- Sunt controlativi, nu suportă ca lucrurile să decurgă altfel decât vor ei, sunt în stare
să te mutileze verbal cu sânge rece dacă nu te conformezi planului lor.
- Nu pot intra într-o relaţie sau într-o discuţie decât într-un mod competitiv.
Nu îi interesează care este adevărul, ci numai care este învingătorul.
Nu îi interesează concluzia, ci confuzia – mai ales atunci când aceasta este
singura variantă care le mai rămâne pt a putea cădea ca pisica în picioare.
Totul este pt ei doar o luptă pt. putere.
-Sunt morocănoşi pt a atrage atenţia asupra lor, pt a putea culpabiliza mai uşor.
- Sunt sadici http://www.youtube.com/watch?v=C-41di8yTwM, adevăraţi
vampiri psihoafectivi care se delectează şi se hrănesc cu energia pozitivă (starea de bine)
pe care o pierdeţi în contact cu ei. Fac “teste” repetate pt a descoperi care vă sunt
punctele slabe, pt a le putea ataca cu mai multă precizie, pt a vă putea desfiinţa mai uşor.
“Sunt foarte lacomi după sufletul cuiva şi le este mereu foame. Foarte foame. [...] Specificul
manipulatorului constă în devalorizarea aproapelui său, pt a-i impune acestuia ideea
superiorităţii sale.” (Isabelle Nazare-Aga)
-Sunt invidioşi şi geloşi.
- Sunt deosebiţi maeştri ai minciunii (directe sau indirecte), pe care
o mânuiesc cu o măiestrie diabolică. Fără scrupule. Nu spun ceea ce fac şi nu fac ceea ce spun.
-Super critici, nu suportă ca cineva să fie mai deosebit decât ei.
În privirea lor puteţi observa o scurcircuitare interioară când le vorbiţi la superlativ despre alţii.
- Cameleonici: pt ei adevărul se schimbă de fiecare dată în funcţie de interesele personale şi nu invers.
- Când nu le convine adevărul într-o discuţie, îl minimalizează prin ridiculizări şi atacuri la
persoană sau se leagă de lucruri nesemnificative, cum ar fi micile inadvertenţe de exptimare,
imprecizia detaliilor, etc. pt a muta subiectul discuţiei care nu le convine pe un alt teriroriu
mai puţin periculos pt. ei.
- Pun întrebări capcană, pt a te provoca la anumite dezvăluiri personale, de
care să se poată folosi ulterior blamându-te.
- Îţi dau răspunsuri în doi peri.
- Atunci când adevărul dintr-o discuţie îi deranjează, discursul lor devine ilogic,
sfidând pănă şi normele morale sau ale bunului simţ.
- Viaţa lor morală deseori lasă mult de dorit. În ascuns, se lasă târâţi în: autoerotism,
droguri, dependenţă de alcool, adulter, pedofilie, etc. – chiar dacă în ochii celorlalţi trec
deseori drept nişte persoane onorabile şi distinse.
- Sunt de cele mai multe ori super-inteligenţi. Dar asta nu-i împiedică să-şi folosească inteligenţa într-un mod diabolic.
- Ei impun, nu propun.
- Nu cunosc ce este ruşinea şi bunul simţ. Trec peste suferinţele celorlalţi, pe care le-au provocat
chiar ei, fără scrupule. Deviza lor este: “După mine potopul”.
- Din nefericire, în pofida bunătăţii ieşite din comun pe care o afişează, nu te poţi baza pe ei mai mult decât te-ai baza pe un şarpe.
- Sunt foarte greu de detectat de către cei mai puţin experimentaţi, şi de aceea şi foarte periculoşi.
Se spune că unui manipulator îi trebuiesc numai 15 minute pentru a detecta cu cine are de-a face:
o potenţială victimă sau un alt manipulator.
Dar unui om obişnuit pot să îi ia chiar şi câteva zeci de ani până când să iasă din vraja farmecului
unui manipulator şi să îşi dea seama cu cine are de-a face.
Tu ce caracteristici sau strategii ai întâlnit la manipulatorii din jur?
Care crezi că ar trebui să fie atitudinea noastră faţă de ei?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu