POVESTEA IZVORULUI CU APĂ VIE

Apa Vie se plictisea să fie subterană. Într-o zi a decis să ţâşnească sub forma unui izvor limpede şi bogat. Oamenii au venit în număr mare, din toate părţile, pentru a bea o apă atât de vie, pură, vindecătoare şi sănătoasă. O întreprindere a decis să vină în ajutor şi să sponsorizeze îmbutelierea şi transportul apei pt a fi dusă spre cele mai îndepărtate zone ale lumii, la oameni care nici măcar nu auziseră de ea. Dar între timp, din ce în ce mai mulţi angajaţi, unii comozi iar alţii lacomi de profitul pe care l-ar fi putut dobândi fără atât de mult efort, au început să transporte apă nu numai în numele firmei, ci şi pe cont propriu, dar nu de la izvorul cu Apă Vie, ci de la diferite alte izvoare care le erau cel mai la îndemână pe drum. O vindeau tot sub eticheta de Apă Vie, adăugând numai nişte reguli foarte severe pe ea şi făcându-i pe oameni să creadă că apa nu-şi va face efectul decât în măsura în care acele reguli vor fi urmate cu absolută stricteţe. Regulile fiind foarte greu de urmat, iar rezultatele practic inobservabile, încetul cu încetul, din ce în ce mai puţini oameni au fost interesaţi să-şi mai procure şi să mai bea din acea apă atât de renumită la început. Apa Vie însă a continuat să curgă la fel de îmbelşugat la izvorul iniţial, risipindu-şi aproape în zadar puritatea şi capacitatea deosebită de vindecare, pentru că numai câţiva oameni mai cunoşteau cu adevărat drumul care ducea către Ea. 

Voi îl cunoaşteţi?

Prelucrare după o poveste de Jean Monbourquette