Cu cât mai mult este invocat Spiritul Sfânt la rugăciune, cu atât mai mult aceasta capătă forţă.
Totodată, forţa rugăciunii este, într-un anume fel, proporţională [şi] cu sfinţenia celor care se roagă.
Aşa-zisa mişcare carismatică vrea ca creştinii să-şi dea mai mult seama de prezenţa Spiritului Sfânt în rugăciuni şi ca acţiunea Lui să fie simţită şi mai mult ca inspiraţie. Dar în fond este “carismatică” orice rugăciune, chiar şi când nu se simte direct forţa Spiritului Sfânt. Dumnezeu şi acţiunea Sa sunt vizibile iar semnul cel mai sigur al Spiritului Sfânt este atunci când rugăciunea este inspirată de caritate.
- Tomas Spidlik -
