duminică, 13 noiembrie 2011

Există cumva un semn distinctiv care să ne garanteze că distanţa afectivă la care suntem faţă de îndrumătorul spiritual e una potrivită?

Sf. Tereza de Avila, în "Calea perfecţiunii", dă câteva semne psihologice distinctive foarte utile pt a detecta dacă o prietenie a deviat şi se hrăneşte cu nimicuri:

"Suntem sensibili la umilirea făcută prietenului; ne dorim să avem ceva pentru a i-l dărui; căutăm ocazii de a-i vorbi pentru a-i spune de fapt că îl iubim şi a înşirui banalităţi mai curând decât pentru a-i vorbi de iubirea noastră faţă de Dumnezeu... Şi meschinăriile care decurg de aici sunt fără număr."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu